Schi alpin

Schiul alpin este unul dintre sporturile olimpice emblematice.
Și-a schimbat destinația de transport în activitate sportivă la începutul secolului al XIX-lea.
Prima competitie non-militara de schi a fost consemnată în anii 1840. Câteva decenii mai târziu, sportul s-a răspândit în restul Europei și în SUA, unde minerii au organizat competiții de schi pentru a se distra în timpul iernii.
Prima competiție de slalom a fost organizată de Sir Arnold Lunn în 1922 la Mürren, Elveția.
Schiul alpin a fost inclus în programul olimpic în premieră la JO la Garmisch – Partenkirchen, în 1936 (atât la feminin cât și la masculin).
Probele pe echipe mixte au fost incluse la PyeongChang 2018, fiind prezente și în programul Beijing 2022.
Proba combinată pe echipe, atât la feminin cât și la masculin, va debuta în programul olimpic la Milano Cortina 2026. Similar cu formatul individual, combinata pe echipe constă din două curse: una de coborâre și una de slalom. La combinată echipe, un concurent concurează la coborâre, iar celălalt la slalom.
România a fost reprezentată în competiția olimpică de schi alpin în premieră în 1936, iar până astăzi nu a lipsit decât de la edițiile JO din 1952, 1960 și 1964.
Mihaela Alina Fera este prima schioare română care a participat la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de iarnă
La Jocurile Olimpice Milano Cortina 2026 se va concura în 10 probe:
5 probe feminine: coborâre, Super G, slalom uriaș, slalom, combinată echipe
5 probe masculine: coborâre, Super G, slalom uriaș, slalom, combinată echipe