Cea mai experimentată componentă a lotului este Daniela Toth, ex-Haralambie înainte de căsătorie, prima reprezentantă a României în competiția olimpică feminină de sărituri cu schiurile (PyeongChang 2018), care la Milano Cortina va deveni și cea dintâi româncă din istorie participantă la trei ediții consecutive ale JO, la sărituri cu schiurile (PyeongChang 2018, Beijing 2022, Milano- Cortina 2026).

Daniel Andrei Cacina se află la a doua prezență la JO, după Beijing 2022, Delia Anamaria Folea a fost la JE Cracovia Malopolska 2023, FOTE iarnă Vuokatti 2022, JOT iarnă Lausanne 2020, iar Mihnea Alexandru Spulber a făcut parte din delegația Românei la JE Cracovia Malopolska 2023 și FOTE iarnă Erzum 2017.

Scurt istoric, schi sărituri

Săriturile cu schiurile au făcut parte din programul olimpic de la prima editie a Jocurilor - Chamonix 1924, unde s-a concurat doar la masculin de pe trambulina mare. Proba masculină de sărituri cu schiurile de pe trambulina mică/normală a fost introdusă la Innsbruck 1964, iar la Calgary 1988 s-a concurat în premieră în proba masculină pe echipe.

Întrecerile feminine de sărituri cu schiurile au fost introduse la Sochi 2014, iar proba pe echipe mixte, la Beijing 2022.

La Milano Cortina 2026, se va concura în premieră în proba de trambulină mare individual feminin și proba super echipe masculin.

Milano-Cortina 2026 este cea de-a 6-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă la care România va fi prezentă în competiția olimpică de schi sărituri, după Beijing 2022, PyeongChang 2018, Sochi 2014, Albertville 1992, Garmisch Partenkirchen 1936

Primul român care a concurat în întrecerile olimpice de sărituri cu schiurile a fost Hubert Clompe, la Garmisch 1936, unde s-a clasat pe locul 41, a doua performanță românească la schi sărituri din toate timpurile.

 REPERE

·       Locul 25 – individual, cea mai bună clasare românescă la schi sărituri la JO de iarnă - Daniela Toth, la Beijing 2022 și PyeongChang 2018

·       Locul 41 - individual, cel mai bun rezultat al tricolorilor în competițiile masculină - Humbert Clompe, la Garmisch 1936.

·       Daniela Toth – prima sportivă care a reprezentat Românnia în întrecerile olimpice feminine de schi sărituri

LOCUL COMPETIȚIEI - Val di Fiemme – Arena de schi sărituri Predazzo

 Inaugurat în 1989, Centrul de schi sărituri Predazzo a găzduit prima sa ediție a Cupei Mondiale în 1990 și de atunci a devenit o locație cheie pentru sporturile de iarnă. Servește drept bază de antrenament pentru echipele naționale italiene de sărituri cu schiurile și combinată nordică, iar multe echipe internaționale îl aleg pentru taberele de antrenament de vară pentru pregătirea sezonului de iarnă.

Cu o suprafață de 3.000 m pătrați, centrul sportiv dispune de două trambuline principale de sărituri cu schiurile și trei trambuline de antrenament mai mici, de diferite dimensiuni, cu facilități de ultimă generație pentru sportivi, mass-media și spectatori.

Zonele de alunecare sunt acoperite cu ceramică, iar zonele de aterizare cu material sintetic, asigurând performanțe optime în toate anotimpurile. Iluminarea avansată cu proiectoare permite, de asemenea, desfășurarea competițiilor nocturne.

Pentru Milano Cortina 2026, Centrul a suferit renovări suplimentare, inclusiv un nou turn pentru arbitri, un sistem modernizat de fabricare a zăpezii artificiale și un sistem de iluminare de ultimă generație pentru zona de competiție.
Satul Olimpic Predazzo unde vor locui pe timpul Jocurilor sportivii din loturile de schi sărituri, schi fond și combinată nordică se află la o distanță de 3 km de trambulinele de sărituri cu schiurile din Predazzo

Caracteristici tehnice Arena de schi sărituri Predazzo:

·       Altitudine trambuline – 1040 m

·       Înălțime trambulina normală – 109 m

·       Înălțime trambulină mare – 143 m

·       Capacitate tribune – 5000 locuri

Sursa foto: Milano Cortina 2026