Ion Drîmbă, primul campion olimpic al României la scrimă
Primul campion olimpic al scrimei românești a fost Ionel Drîmbă, considerat de specialiști unul dintre cei mai valoroși scrimeri din toate timpurile. Ionel Drîmbă a câștigat aurul olimpic la floretă la JO Mexico City 1968. Drîmbă a lăsat tuturor impresia că plutea pe planșă în deplasare. Era ambidextru și a făcut în același timp și floretă și sabie.
Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice
Primul campion olimpic al scrimei românești a fost Ionel Drîmbă, considerat de specialiști unul dintre cei mai valoroși scrimeri din toate timpurile. Ionel Drîmbă a câștigat aurul olimpic la floretă la JO Mexico City 1968.
Talentul incomensurabil, versatilitatea și fantezia acțiunilor pe planșă, mobilitatea și suplețea mișcărilor, impresionau orice privitor. Cei care l-au văzut în acțiune spun despre Ionel Drîmbă că a fost unic și că nici un alt scrimer nu reușea să fie atât de agil și eficient, inventiv și spectaculos în același timp. Drîmbă a lăsat tutror impresia că plutea pe planșă în deplasare. Era ambidextru și a făcut în același timp și floretă și sabie.
Ionel Drîmbă s-a născut la 18 martie 1942, la Timișoara. Fratele său este cel care l-a dus la scrimă, la 8 ani, la clubul Flacăra Roșie. A debutat în competiții în 1959, la Campionatul național de juniori de sabie și floretă, reușind să câștige titlurile la ambele probe. Din 1960 s-a transferat la Steaua București.
Aurul mondial al echipei masculine de floretă din 1967 a prefigurat succesul olimpic. La Montreal 1967, Ionel Drîmbă a făcut echipă cu Tănase Mureșanu, Mihai Țiu, Iuliu Falb, Ștefan Ardeleanu.
La 16 octombrie 1968, la Ciudad de Mexico, în cea mai importantă competiție din cariera sa, Jocurile Olimpice, Ion Drîmbă avea să aducă primul aur din istoria scrimei românești. La cea de-a treia sa participare olimpică, după prezența la edițiile Roma 1960 și Tokyo 1964, Ion Drîmbă devenea campion olimpic după o finala câștigată într-o luptă foarte strânsă, scor 5-4, în fața francezului Daniel Revenu. La echipe, România termina pe locul 4.
A cucerit titlurile europene la floretă în 1968 și 1969. A fost medaliat cu bronz la echipe la mondialele din 1969 de la Havana. În carieră a câștigat numeroase turnee de Cupă Mondială, "Giovani" din Bologna (1967), "A. Rommel" din Paris (1968), "Martini" din Torino (1970).
Ion Drîmbă a fost desemnat doi ani consecutiv cel mai bun scrimer al lumii de către Asociația Internațională a Presei Sportive. A fost căsătorit cu floretista Ileana Gyulai, campioană mondială și medaliată olimpică la floretă.
În 1970, aflat la un concurs la Paris, a plecat din cantonamentul echipei și a mers la Ambasada Republicii Federale Germania, unde a cerut statut de refugiat, fiind nemulțumit de condițiile din România, mai ales că după câștigarea titlului olimpic nu a primit mașina promisă, un Fiat 500, și nici premiul promis în bani de către conducătorii sportului românesc de la acea vreme. Fire rebelă și nonconformist, Drîmbă nu a acceptat să fie păcălit și nici ideea că sportivii trebuie să facă propagandă regimului politic.
Regimul comunist l-a șters din statistici dar nu a putut să-l scoată din sufletul celor care au iubit scrima și sportul.
Plecat în Republica Federală Germania, a concurat o perioadă ca sportiv, pentru ca ulterior să se dedice meseriei de antrenor de scrimă la Ulm. În anii 1970-1972, prin munca sa depusă în calitate de antrenor a contribuit la succesele realizate de Matthias Behr și Alexander Pusch.
În perioada 1972-1980, a fost antrenor în SUA, mai întâi în Tucson, Arizona, unde a predat scrimă la Pima Community College, și apoi la San Francisco, unde și-a deschis propria școală de scrimă și a lucrat cu Antonio Telles, campion sud-american. Ionel Drîmbă a antrenat în Venezuela, apoi în Brazilia. A lucrat la un club din Sao Paolo. Acolo și-a cunoscut viitoarea soție, cu care are 4 copii.
În 1996, a revenit în România, și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, însă aceasta i-a fost respinsă pe motiv că nu avea studii superioare. Dezamăgit că nu a putut contribui prin experiența sa la dezvoltarea scrimei în România, a plecat în Brazilia, unde a continuat să antreneze.
Pentru meritele deosebite reușite în sport pentru România, în 1967 Ion Drâmbă a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 i s-a decernat Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de ofițer.
Primul campion olimpic la scrimă al României, Ion Drîmbă, a murit în Brazilia, la 20 februarie 2006. Departe de România și de țara pentru care a câștigat un aur olimpic. Nimeni nu știe cum au fost ultimii ani din viața unui imens campion...
Pentru noi, 110 de ani de istorie însemană 309 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!