Florin Enache și Andrei Cornea, primul aur olimpic românesc la dublu vâsle masculin
Pentru cei care nu le-au văzut antrenamentele pot fi o surpriză. Pentru cei care le-au cunoscut visurile și le-au sprijinit devenirea, Florin Enache și Andrei Cornea sunt niște oameni fericiți care au muncit din greu și au atins gloria într-un an olimpic. Aurul lor este al treilea titlu olimpic al canotajului masculin din toată istoria participărilor românești la Jocuri, primul după 32 de ani pentru tricolori și cel dintâi la dublu vâsle masculin.
Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice
După aurul de la Los Angeles 1984 reușit la dublu rame de Toma Valer și Petre Iosub, după succesul de la Barcelona 1992 la patru rame cu cârmaci al canotorilor Dimitrie Popescu, Viorel Talapan, Nicolae Țaga, Iulică Ruican și Dimitrie Popescu, Florin Enache și Andrei Cornea s-au alăturiat acestora în galeria selectă a canotorilor campioni olimpici.
Victoria băieților de la europenele din primăvară, de la Szeged, le anunța urcușul. Precum niște alpiniști disciplinați cei doi s-au lăsat pe mâna antrenorilor șerpași și au cucerit până la urmă vârful muntelui olimpic.
Pe apa canalului de la Vaires sur Marne, emoțiile au căpătat altă dimensiune la prima cursă. Românii și-au câștigat seria de calificare și începeau să viseze. Simțurile de supraviețuire s-au trezit după cursa din semifinale unde au terminat pe locul trei, după Olanda și Spania, și au intrat cu ultimul timp în finala olimpică.
Pe 1 august, Florin Enache și Andrei Cornea s-au aliniat la startul finalei pe culoarul 1. Trei sfert din cursă au stat în coasta olandezilor și pe ultimii 500 de metri și-au scris singuri povestea. Au atins unisonul tehnic, fizic și mental în barcă a fost o echipă. Florin și Andrei au trecut linia de sosire primii și au intrat direct în istoria olimpismului românesc. Maturitatea lui Florin și tinerețea lui Andrei au făcut posibil succesul de la Paris.
Uluirea de pe margine era doar pentru cei care nu le cunoșteau resursele și potențialul. Antrenorul Antonio Colamonici a explodat de bucurie pe mal în timp și își îmbrățișa colegii. Atât de tare s-au bucurat că au căzut toți la pământ. Cosmin Boguș i-a așteptat la ponton cu satisfacția victoriei pe chip. Restul e istorie.... sunt clipe pe care Team Romania le împarte cu cei care apreciază efortul, înțelege sacrificiul și prețuiește valoarea.
Pentru noi, 110 de ani de istorie înseamnă 318 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!
