Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice

Ana a început scrima la Steaua și s-a perfecționat la Craiova, alături de Dan Podeanu. Spada feminină a crescut în România odată cu generația ei. Stângace și extrem de ambițioasă pe planșă, Ana și-a urmărit obiectivele cu perseverența campionului care știe ce vrea și ce poate. După tilurile mondiale de la juniori, Ana a fost cea mai tânără medaliată la Campionatul Mondial de seniori de la Lisabona 2002, a câștigat bronzul la 18 ani.

După experiența de la Atena 2004, unde a terminat pe locul 16, Ana a fost singura spadasină calificată la Jocurile de la Beijing, arma ei neffind în program și cu proba pe echipe. Asalt cu asalt, Ana și-a croit drum spre finală, a depășit adversare titrate și, după semifinala câștigată cu reprezentanta Ungariei Mincza-Nebald, Ana a luptat pentru titlul olimpic. Britta Heideman a avut braț de fier și toate încercările Anei de a puncta s-au lovit de tancul german. Ana s-a apropiat la două tușe în ultima repriză dar Heideman a fost prea puternică pentru a rata finalul. Argintul olimpic a fost răsplata strălucitoare a Anei care s-a întors din China zâmbind.

Au urmat titluri mondiale și europene cu echipa, și la individual, un ciclu olimpic 2009-2012 în Ana a câștigat trei medalii mondiale și cinci europene. Londra 2012 a însemnat însă durere. Multă durere. După ce la individual a fost pe locul 11, Ana a trăit alături de colegele ei șocul înfrângerii în primul meci la echipe. Cea mai așteptată medalie a delegației tricolore nu a putut fi câștigată.

Ana a continuat și în 2013 a devenit campioană europeană la individual. Au urmat medalii mondiale și un aur dublu, individual și cu echipa, la prima ediție a Jocurilor Europene de la Baku 2015.

Implinirea s-a produs la Rio 2016, aurul de la echipe s-a născut din dorința de revanșă după eșecul de la Londra. Totul a fost pentru echipă, Ana și tușa sa prin săritură au defintivat opera primului titlu olimpic la echipe din scrima românească.

Patru ani mai târziu, demonstrându-și puterea de a trece peste orice obstacol, la 37 de ani, Ana a ajuns din nou în finala olimpică la individual. A fost atât de aproape de aur, în prelungiri, cu prioritate de partea ei, Ana a fost învinsă de Sun Yiwen, din China, cu 11-10.

Cariera sa s-a încheiat în 2020 cu 3 medalii olimpice (aur, la Rio 2016, argint, la Beijing 2008 și Tokyo 2020), 7 mondiale ( 2002, 2010, 2011, 2013, 2015, 2018), 13 europene (2006, 2008, 2009, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016) și 2 la Jocurile Europene (2015). Ea are câștigate 12 medalii de aur în total. În plus de 37 de ori a urcat de podiumuri în Cupa Mondială la individual, recorduri pentru spada și scrima românească. Totodată, Ana a fost desemnată cea mai bună spadasină a lumii de 5 ori, în sezoanele 2007-2008, 2008-2009, 2012-2013, 2019-2020, 2020-2021.

Pentru noi, 110 de ani de istorie înseamnă 318 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!