Cunoscut inițial sub numele de balet acvatic, acest sport a fost practicat pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima competiție înregistrată având loc în capitala Germaniei, Berlin, în 1891.

Înotul sincron a fost inclus ca sport demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1952 de la Helsinki, dar nu a devenit sport olimpic complet până la Los Angeles în 1984, când au fost acordate primele medalii olimpice la probele de duet feminin și solo feminin.
Competițiile se desfășoară în bazin de 3 m adâncime, 25 m lungime și 20 m lățime.

Proba feminină pe echipe a fost introdusă la Atlanta în 1996, în detrimentul celorlalte două probe de înot sincron, dar, de la Sydney 2000 au existat competiții atât la echipe, cât și la duet.

În iulie 2017, federația internațională de înot FINA (în prezent World Aquatics) a decis să schimbe numele sportului din înot sincron, în înot artistic denumire sub care s-a concurat în premieră la Jocurile Olimpice Tokyo 2020.

În premieră în istoria olimpică, sportivilor de sex masculin li s-a permis să concureze la înot artistic la Paris 2024. Întrecerile masculine de la Paris 2024 au fost programate doar în proba pe echipe.

La Los Angeles 1984, în programul olimpic de înot artistic întrecerile vor fi doar feminine, în probele duet și echipe.

România nu a fost reprezentată până în prezent în întrecerile de înot artistic.