A inceput sa practice tirul sub indrumarea tatalui sau, Danila Sirbu, armurier la poligonul de tir al Academiei Nationale de Eductie Fizica. La 14 ani, a castigat Cupa Bucurestiului, la arma sport, cinci focuri, pozitia culcat.
A activat ca sportiv de performanta la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, cucerind peste 50 de titluri de campion national si stabilind noi recorduri nationale.
La Jocurile Olimpice de la Helsinki, din 1952, a cucerit medalia de aur la arma libera, calibru redus, pozitia culcat, 40 de focuri (acum corespondentul probei este 50 m pusca culcat, 60 focuri) stabilind un nou record mondial si olimpic. A devenit primul campion olimpic din istoria sportului romanesc. Dupa JO, medicii l-au sfatuit sa renunte la tir din cauza unei afectiuni la ochiul drept. A realizat insa un sistem prin care deplasa vizarea de la ochiul drept la ochiul stang (brevetat in 1955 de americani), care i-a permis sa revina in competitiile de tir.
Concomitent cu participarea la competitii, a fost instructor si antrenor de tir, intre 1949 si 1964 fiind component al colectivului de antrenori ai CSA Steaua. De asemenea, a lucrat in cadrul Catedrei de tir a ANEF.
Si-a incheiat activitatea competitionala in 1963 cu un nou titlu national.
A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului
A decedat in septembrie 1964.