Vasile Iorga a fost descoperit de antrenorul Alexandru Tataru, iar seria succeselor sale la lupte libere a inceput Bucuresti, la Campionatul National din 1968, cand a obtinut medalia de argint. Un an mai tarziu, la Brasov, a cucerit titlul national.
A debutat pe plan international la Campionatele Europene de la Sofia, unde a ocupat locul 4 la categoria 78 kg. Un an mai tarziu, insa, la CE din 1969, la Berlin, a urcat treapta a treia a podiumului continental.
A fost inceputul unei cariei stralucitoare, in palmaresul sau figurand noua titluri de campion national, o medalie de bronz la Jocurile Olimpice din 1972 de la Munchen, o medalie de argint la Campionatul Mondial Universitar de la Moscova, din 1973, si una la Campionatele Mondiale de la Teheran, din acelasi an. A mai urcat de patru ori pe treapta a treia a podiumului mondial, in 1970, 1971, 1974 si în 1975 si a cucerit doua medalii de argint si una de bronz la trei editii ale campionatelor europene.
Dupa retragerea din activitatea competitionala, între 1980 si 1990, a devenit antrenor, Vasile Iorga fiind antrenorul lotului national de lupte libere si unicul selectioner pentru loturile nationale de lupte.
In perioada 1990 – 1992 a fost presedinte al Clubului Sportiv Progresul Braila.
A primit titlul de Maestrul Emerit al Sportului, iar in mai 1996, a fost declarat Cetatean de Onoare al Brailei.
A decedat in aprilie 2003.