A absolvit în 1925 - după studii strălucite - Secția de Mine a Școlii Politehnice din București, fiind angajat în același an ca inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic al României, unde a desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune.

Împreună cu Iulian Petre Gavăt, a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, executată în anul 1928 pe masivul de sare din zona Călinești, comuna Florești, județul Prahova.

La Jocurile Olimpice de iarnă St. Moritz 1928, a concurat în echipajului de bob 5 persoane - România 2, alături de prietenii săi Iulian Gavăt și Mircea Socolescu (frânar), ambii geologi și geofizicieni, Grigore Socolescu (pilot) șiTraian Nițescu

Ghițulescu a fost fondatorul Societății Române de Geofizică. A realizat hărți geologice importante și a ocupat, de asemenea, funcții înalte în industria minieră.

În 1940, a devenit consilier al Ministerului Economiei Naționale și mai târziu secretar de stat.
Între 1948-62 a petrecut 14 ani în închisoare și într-un lagăr de muncă ca un oponent deschis al măsurilor comuniste și rusești sovietice în industria minelor de aur.
După încă trei ani de arest la domiciliu la Brad, a revenit la munca sa geologică, a efectuat studii majore și a scris o serie de manuale pentru industria minieră.

A murit în octombrie 1983, complet uitat, în cămăruța în care locuise în ultimii 17 ani.