„Zeita de la Montreal”, sau „Perfect Nadia”, sunt doar două dintre superlativele cu care Nadia Comăneci a intrat în istoria sportului după ce, în întrecerea de la paralele inegale din cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal, din 1976, a obținut prima nota de 10 din istoria intrecerilor olimpice de gimnastică artistică.
Nadia a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecționată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacara Onești.
Din 1971, a fost antrenată de Bela și Martha Karolyi, iar la vârsta de 11 ani a câștigat primul său titlu de campioană natională absolută. Jumatate de an mai târziu a concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.
În 1974, a obținut primul mare succes peste hotare, câștigand locul 1 la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană).
A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obținute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – editie a JO care a intrat in istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”, după ce Nadia a primit 7 note de 10 (primele din istoria concursurilor olimpice de gimnastică artistică, cu cel dintâi 10 olimpic fiind notată la paralele inegale) și a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme).
După 1977, Nadia s-a pregatit la București, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraș (aprilie 1980 – august 1981).
Nadia a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească și doua medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg.
În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioana mondiala pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.
A cucerit de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală și a intrat definitiv în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnasta care a reușit această performanță.În 1975, a cucerit „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială”, desfasurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol și sărituri, pe locul al doilea la bârnă și pe locul al treilea, la individual compus.
În 1975, a fost declarată „Cea mai bună sportivă a României” (presa românească) si din Balcani (BTA), iar în 1976, „Cea mai bună sportivă din lume” (presa străină).
În 1981, a participat la Jocurile Mondiale Univeristare, care au avut loc la București, unde a cucerit 5 medalii de aur: cu echipa, la individual, sărituri, paralele şi sol. A fost prima competiție internatională de marcă unde a evoluat în fața publicului din România, competiție care s-a dovedit a fi și ultima din cariera ei sportivă.
S-a retras oficial din activitatea competițională în 1984, având în palmares 25 medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur.
În 1984, Comitetul International Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de argint”, pentru meritele deosebite in domeniul sportului și servicii remarcabile aduse cauzei olimpice, iar Comitetului Olimpic Român i-a conferit „Colanul Olimpic”.
În codul de punctaj al Federatiei Internationale de Gimnastica (FIG), la paralele inegale au fost incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” și „salt Comăneci”.
În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA, unde s-a și stabilit - la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion la gimnastică artistică al SUA și campion olimpic.
În 1993, Nadia Comăneci a devenit prima gimnastă din România inclusă în International Gymnastics Hall of Fame
În 1996, a fost aleasă președinte de onoare al Federatiei Romane de Gimnastica (FRG). Fundatia americana pentru Sport Feminin (WSF), care anual premiază femeile cu merite deosebite în sport, i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998.
După JO Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului, după care a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.În 1999, Nadia Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului
În anul 2000, i-a fost conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de comandor.
În septembrie 2006, la aniversarea a 100 de ani de existență a Federatiei Române de Gimnastica, s-a instituit Trofeul „Nadia Comăneci”.
În 2017, a participat la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică de la Montreal, orasul canadian în care a scris istoria gimnasticii în urma cu 41 de ani, în calitate de ambasador al competiției, și a înmânat medalia de aur campioanei absolute.
Într-un interviu acordat publicatiei „Le Monde”, Nadia a declarat: „....Nu consider că mi-a fost furată copilăria și adolescența, din moment ce e singura viață pe care am cunoscut-o și pe care vreau să o duc. Îi voi fi întotdeauna recunoscatoare mamei mele. Ea este cea care m-a dus într-o zi la sală. Altfel, aș fi avut o existență normală și mult mai puțin interesantă. Nu am niciun regret și nici nu am avut. Priviți ce înseamnă viața mea: tot ce mi s-a întâmplat mi-a permis să fiu acolo unde sunt astăzi. Sigur, am avut momente dificile, ca oricine, dar am trecut peste aceste încercări, pentru că mă străduiesc mereu să fiu pozitivă și să iau ceea ce este mai bun din ce mi se intamplă..... 73 a fost numarul meu de concurs, 7x3=21, reprezentand a XXI-a a editie a JO, la Montreal. Am luat sapte note de zece, trei medalii de aur. 7+3=10”.Pe 11 noiembrie 2021, Nadia Comăneci a fost decorată cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Ofiţer
Anul 2026, a fost decretat ANUL NADIA COMĂNECI 2026, pentru a marca 50 de ani de la prima notă de 10.00 din istoria competițiilor olimpice de gimnastică artistică, obținută de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice Montreal 1976.
