Editia a VII-a a Jocurilor a fost acordata orasului Antwerp in onoarea suferintelor prin care a trecut poporul belgian în timpul primului raboi mondial.
Deși ediția a VI-a, care urma sa fie gazduită de capitala Germaniei, Berlin, nu s-a mai desfasurat din cauza izbucnirii Primul Razboi Mondial, Jocurile au ramas numerotate. Pierre de Coubertin a considerat că: ”O Olimpiadă poate să nu fie celebrată, dar cifra ei rămâne. Așa era tradiția antică”.
Austria, Bulgaria, Turcia, Ungaria și Germania (țările învinse in Primul Război Mondial) nu au fost invitate la Jocuri.
Pentru prima dată a fost arborat drapelul olimpic, a fost depus juramantul olimpic de catre un sportiv (Victor Boin – scrimă), iar dreptul de a-i înscrie pe sportivi la Jocuri le-a revenit Comitetelor Nationale Olimpice.
Vedeta Jocurilor a fost Italianul Nedo Nadi care a cucerit cinci medalii de aur in cinci din cele sase probe de scrima, performanta neegalata inca in istoria olimpica.
România nu a avut reprezentanți la aceasta ediție a Jocurilor Olimpice.
29 – tari participante – Argentina, Brazilia, Monaco si Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (ulterior Iugoslavia) au avut reprezentanti in premiera la Jocurile Olimpice de vara;
2 626 – sportivi in competitie;
22 – sporturi la care s-a concurat;
72 – de ani este varsta la care Oscar Swahn a cucerit medalia de argint la tir impreuna cu echipa Suediei in proba de foc dublu - cerb alergator (“bunica” probei din anii 2000 - mistret alergator). Oscar Swahn a devenit astfel cel mai varstnic medaliat din istoria JO;
40 – sportivi români ar fi trebuit să participe la șapte sporturi, dar fondurile adunate au fost insuficiente pentru a asigura deplasarea în Belgia.
