Viorica Viscopoleanu a fost atrasă de sport încă din copilărie când a practicat gimnastica și voleiul.  Antrenorul Ion Vintilă a remarcat-o la un cros școlar și a îndrumat-o spre atletism, iar notorietatea a obținut-o la săritura în lungime, la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București, unde a fost pregătită de antrenorul emerit Ion Soter.

Anul de glorie al carierei Vioricăi Viscopoleanu a fost 1968, când a cucerit titlul olimpic la Jocurile Olimpice din Mexico City cu un nou record mondial, olimpic, european și balcanic, după ce la ediția precedentă a JO, la Tokyo, în 1964, ocupase locul 5 și dezamăgită a fost la un pas de retragere.

Puterea cu care și-a învins supărarea și sacrificiile pe care le-a făcut după Tokyo 1964 au fost răspătite din plin în Mexic, dar nu fără emoții. Cu o săptămână înainte de calificări s-a accidentat la un genunchi și participarea sa în finală era pusă sub semnul întrebării. ”Mă gândeam că nu o să pot concura, după atâţia ani de sacrificii. Înainte de a merge la cabinetul medical, la tratament, am văzut o maşină cu numărul 647. M-am gândit că atât voi sări eu în calificări: 6,47 metri. Şi aşa a fost!” a mărturisit într-un interviu fosta mare atletă.

Sfătuită de antrenorul său să facă doar o singură săritură foarte bună pentru a-și proteja  piciorul, Viorica Viscopoleanu a intrat concentrată în lupta pentru medalii. ”M-am concentrat foarte mult, am plecat pe elan, am bătut pe prag, am sărit, s-a măsurat, au venit arbitrii internaţionali. Era record mondial. Nu-mi venea să cred”, a povestit Viorica Viscopoleanu cum la Mexico City, în finală, din prima încercare, a cucerit medalia olimpică de AUR, cu cea mai bună performanță a carierei sale – 6.82 m, record mondial, european și balcanic.

Patru ani mai târziu, la JO de la Munchen, în 1972, la 33 de ani a fost cea mai vârstnică participantă din competiție, și s-a clasat pe Locul 7.

Dupa retragrea din activitatea competițională Viorica Viscopoleanu a devenit antrenoare la CSA Steaua București, iar printre sutele de sportivi pe care i-a îndrumat către perfomanță s-a numărat și  Monica Iagăr, campioană europeană la săritura în înălţime, în 1998.

Pentru noi, 110 de ani de istorie însemană 309 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni.
Team Romania e mândrie și onoare națională!