Un mare OM, un mare sportiv și antrenor, un tată iubitor și bunic devotat, Ștefan Birtalan a devenit de astăzi o stea printre stele. Legendarul  component al generația de AUR a handbalului românesc, ”tunarul” de la 9 m care a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice și a cucerit tot atâtea medalii olimpice – una de ARGINT , la Montral 1976, și două de BRONZ, la Munchen 1972 și Moscova 1980, a părăsit această lume în această dimineață.

Dublu campion mondial, declarat cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, Ștefan Birtalan a iubit dintotdeauna sportul. În liceu a practicat handbal, volei, baschet și atletism, dar la 16 ani, a debutat în echipa de handbal Rapid CFR Jibou și a evoluat în Campionatul Regional Cluj.

În 1966, ajuns la Baia Mare, la Școala Tehnică de Construcții si a jucat volei la "U" Explorări, în prima liga, nestiind că în Baia Mare există o echipă de handbal. Ulterior a evoluat la echipa de handbal Minerul Baia Mare, pe atunci în campionatul regional. Cu Birtalan în formatie, Minerul a promovat, mai întâi, în "B", iar apoi în Divizia A.
Din 1970 până în 1985 (cu o singura întrerupere, între 1981 și 1983) a evoluat la HC Steaua Bucuresti. La clubul militar, ca jucator de handbal, si-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al României și a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1977, după ce în 1971, a fost doar finalist, tot cu Steaua.

În 1966, a debutat la echipa națională de juniori, pentru care a evoluat în două partide. A jucat apoi patru partide la tineret, iar în 1968, la vârsta de 20 de ani, a fost selecționat la naționala de handbal de seniori a României.

A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul celor mai buni marcatori după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054).

A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, în Franța, și în 1974, la Berlin, în fosta Republică Democrată Germană, iar la CM din 1974, a fost golgheterul competiției, cu 43 de goluri marcate.

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost component al echipei României medaliată cu bronz, dar a evoluat într-o singură partidă. În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în sase partide și a fost golgheterul competiției, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la o editie a Jocurilor Olimpice, și s-a întors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A evoluat în toate cele șase partide și a marcat 23 de goluri.

Dupa ce s-a retras din activitatea competițională a început o carieră de antrenor în Italia, unde a fost antrenor-jucător.  La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naționala masculină de handbal - tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua.

În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor naționale de handbal ale acestei țări, iar la campionatul de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naționala Romaniei.

În1999, a revenit în țară și până în 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipă cu care a mai reusit sa castige, ca antrenor, două titluri de campion și doua cupe ale României, în 2000 si 2001.

 În 2002, a renunțat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, și a fost cooptat în staff-ul de conducere al sectiei de handbal a Stelei.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost acordată Medalia națională “Serviciul Credincios” clasa I.

Drum lin printre stele, ȘTEFAN BIRTALAN! 

Sursa foto: Facebook Steaua București