Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice

Atena 2004 a fost vârful atins de  generația de aur a gimnasticii masculine românești. Marius Urzică, Dan Potra, Ioan Suciu, Marian Drăgulescu, Răzvan Șelariu și  Daniel Popescu au urcat  pe podiumul olimpic la echipe spre împlinirea antrenorilor lor, Dan Grecu, Aurelian Georgescu, Ștefan Gal și Adrian Sandu.

Pentru echipa masculină a României visul de a urca pe podiumul olimpic a fost motivația care a învins orice obstacol, fiecare durere și toate  sacrificiile.  În 1995, echipa din rândul căreia a făcut parte și liderul de la Atena, Marius Urzică, a câștigat bronz mondial. În anii 2002 și 2004 tricolorii au dominat europenele, câștigând aur la echipe, iar Dan Potra și Marian Drăgulescu câștigau aur la individual compus. Lângă ei, tinerii Răzvan Șelariu și Daniel Popescu își demonstraseră deja calitățile.

Privind înapoi spre Atena 2004, concursul a început perfect pentru România. Cu Drăgulescu ”rege” la sol, după cal, unde Urzică și Suciu au fost  ”îmblânzitori”, România era pe locul 2.  Inelele nu au avut ”stăpân”, România a avut al șaselea punctaj în competiție, și toate speranțele de revenire în jocul medaliilor s-au mutat la sărituri. Drăgulescu și-a deschis aripile pentru un zbor care a adus revenire în lupta pentru medalii. Suciu și Șelariu  l-au  secondat cu brio la aparat. Urzică a fost cel mai bun la paralele și a menținut echipa în lupta pentru medalii. Românii visau deja, argint sau bronz? Japonia era de neatins în drumul spre un aur pe care îl aștepta din 1976.

Tricolorii și-au jucat ultima carte la bară. Siguranța lui Ioan Suciu a apropiat echipa de vis. Lumea însă s-a oprit în loc la ratarea lui Răzvan Șelariu, care a coborât de pe podium în lacrimi. Un singur om era de neatins: Marius Urzică. Pe liderul echipei nu îl interesau lacrimile, de prea multe ori le-a simțit gustul sărat. Marius și-a făcut doar datoria, din respect pentru anii de muncă și zecile de generații care doar în vis au aspirat la podiumul olimpic. După aterizare, românii plângeau de bucurie. Dintr-un colț de arenă, creatorul acestei echipe, Dan Grecu, privea spre băieți cu mulțumirea că atinsese un vis.

Bronzul olimpic e parte din povestea pe care gimnastica masculină din România și-a scris-o grație unor gimnaști de excepție și a unor antrenori cu vocație, profesioniști și devotați acestei discipline.

Pentru noi, 110 de ani de istorie înseamnă 318 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!