Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice

De la prima până până la ultima partidă s-au luptat pentru fiecare punct ca și când ar fi fost decisiv. Au avut încredere în propriile forte și și-au încântat fanii cu revenirile incredibile și victoriile spectaculoase, indiferent că au fost în două sau trei seturi. Au fost un exemplu de concentrare, ambiție și dorință de a urca pe podiumul olimpic – visul oricărui sportiv de performanță.

Erau doi jucători de dublu care se cunoșteau de la vârsta junioratului. În 2002, ca juniori, au castigat împreună turneul de Mare Slam de la Wimbledon, au fost finaliști la Australian Open și au câștigat Orange Bowl.

După 14 ani, ambii era într-o formă excelentă, dar nu mai jucaseră de ani buni împreună.

S-au întâlnit doar cu câteva luni înainte de întrecerile olimpice de la Rio cu un singur gând – să cucerească o medalie. I-au avut alături pe Andrei Pavel, pe Gabriel Trifu, pe Victor Crivoi, pe Dragoș Luscan, iar cu ajutorul lor magia olimpică a sudat o echipă puternică.

La Rio, Horia Tecău și Florin Mergea au trecut mai întâi de argentinienii Federico Delbonis și Guillermo Duran (6-3, 6-2), apoi de mexicanii Santiago Gonzalez și Miguel Angel Reyes-Varela (6-3, 7-6 (9)), iar în sferturi i-au eliminat, în fața propriilor suporteri, pe brazilienii Marcelo Melo și Bruno Soares (6-4, 5-7, 6-2). Calificarea în semifinale era deja o premieră în tenisul românesc, iar victoria, cu 6-3, 7-5, în fața americanilor Jack Sock și Steve Johnson le-a asigurat medalia mult dorită.

Finala olimpică de la Rio a fost infernală, în fața unor adversari de top - spaniolii Rafael Nadal și Marc Lopez. Un adevărat maraton de tenis încheiat după două ore și 26 de minute. Game-uri lungi, break-uri dramatice, mingi de break care păreau nesfârșite. Tandemul Tecău/Mergea a reușit un meci frumos pe care nu l-a câștigat, dar a cucerit inimile tuturor românilor.

Alți marii jucători de tenis ai României, ca Virginia Ruzici sau Florența Mihai, Ilie Năstase sau Ion Țiriac, nu au avut posibilitatea să se bată pentru medaliile olimpice. ”Sportul alb”, cum era denumit la începutul secolului trecut, a fost la Jocuri de la Atena 1896, prima ediție a Jocurilor Moderne, până la Paris 1924 și reintrodus în programul olimpic abia în 1988.

Pentru noi, 110 de ani de istorie înseamnă 318 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!