Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice

Prima medalie olimpică pentru scrima românească în proba pe echipe a fost câștigată la Jocurile Olimpice de la Mexico City 1968.

Echipa feminină de floretă își începea ascensiunea în scrima mondială prin unitatea grupului și valoarea individuală a componentelor.
Cu cele două medaliate olimpice în proba individuală de la Melbourne 56 și Roma 1960 în echipă, Olga Szabo-Orban, respectiv, Maria Vicol, cu Ileana Gyulai Drîmbă, Ana Pascu și mezina Ecaterina Stahl, echipa României a avut un parcurs excelent în grupe, fiind singura echipă cu trei victorii la rând, inclusiv asupra Uniunii Sovietice, viitoarea campioană olimpică, de care au trecut 9-7. Tricolorele au învins Polonia, cu 10-6, și Marea Britanie, cu 13-3.

În semifinale, elevele lui Adrian Vîlcea și Vasile Chelaru au întâlnit Ungaria. Scorul a fost 8-8 și departajarea s-a făcut la tușaveraj. Din nefericire, Ungaria cu doar 49 primite a trecut în finală. România a luptat apoi pentru bronz cu Franța și soarta s-a întors în favoarea sa după o altă egalitate, 8-8. La tușaveraj, româncele au câștigat bronzul. URSS, echipă pe care româncele o învinseseră în grupe, câștiga aurul în fața Ungariei.

Era apogeul performanțelor pentru echipa  floretistelor tricolore. Un an mai târziu, în 1969, la Havana, România devenea campioană mondială la echipe. La Munchen 1972, echipa feminină era din nou pe podium, pe aceeași treaptă a treia.

Generația aceasta a fost deschizătoarea unur drumuri pline de succes în scrima românească, mai cu seamă în floretă, armă care a contribuit semnificativ la palmaresul olimpic al acestei discipline. Generația acesta a scris o primă pagină de aur din istoria scrimei și s-a transformat în idoli pentru campioanele care urmau în scrima românească.

Pentru noi, 110 de ani de istorie însemană 309 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni.
Team Romania e mândrie și onoare națională!