Iolanda Balas (Soter din 1967, dupa casatoria cu antrenorul emerit Ion Soter cu care a inceput pregatirea in 1953) a facut primii pasi in atletism la Clubul Sportiv Electrica din Timisoara (devenit apoi ”Progresul”) sub supravegherea antrenoarei Luize Ernst – Lupsa, multipla campioana nationala. In 1953, s-a transferat la Bucuresti, la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, unde sub indrumarea viitorului sau sot a avut o cariera de exceptie la saritura in inaltime.

A cucerit 19 titluri de campioana nationala - 16 la senioare si 13 la junioare, a doborat 63 de recorduri - 41 la senioare si 22 la junioare si a avut 41 de selectii in lotul national de atletism al Romaniei.

A participat la 136 de concursuri, iar intre decembrie 1956 si iunie 1967 a castigat toate cele 114 intreceri la care a luat parte, performanta inscrisa in Guinnes Book of Records.

Pe 14 iulie 1956, la Bucuresti, a reusit o saritura de 1,75 m stabilind un nou record mondial, primul din seria de 14 realizate, dintre care 12 consecutive. De asemenea a stabilit patru recorduri europene.

In 1958, la Stockholm, a sarit peste stacheta ridicata la 1,77 m si a cucerit primul titlu european la saritura in inaltime din istoria atletismului romanesc.

In  finala olimpica de la Roma, din 1960, dintre cele 15 concurente initiale numai patru au sarit peste stacheta inaltata la 1,71 m. Iolanda Balas a sarit 1,73 m de la prima incercare si, dupa ce adversarele sale au epuizat toate tentativele regulamentare, a continuat singura intrecerea ajungand la 1,85 m. Cu aceasta performanta a cucerit primul sau titlu olimpic, urmatoarea clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska,  avand o saritura cu 14 cm mai slaba.

Dupa retragerea din activitatea competitionala, in 1967,  a devenit mai intai antrenor, apoi instructor la cabinetul metodic la sectia de atletism a Clublui Steaua.

In 1990 a fost aleasa presedinte al Federatiei Romane de Atletism, functie pe care a detinut-o pana in 2005, iar in 1994 a devenit presedinte executiv al Fundatiei Atletismul Romanesc.

A facut parte din Comisia tehnica a Asociatiei Europene de Atletism, iar din 1995 a fost cooptata in Comisia de femei a Federatiei Internationale de Atletism (IAAF).

In 1998, Iolanda Balas a fost desemnata cetatean de onoare al orasului Timisoara, iar in 2001 al orasului Bucureşti.

In 1958 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, in 1963, pentru propagarea olimpismului  CIO i-a decernat Trofeul Mohammed Taher Pacha, iar in 2000 a fost nominalizata printre primele 10 atlete ale Secolului XX. Tot in 2000 i-a fost conferit Ordinul national ”Steaua Romaniei” in grad de ofiter.

In 2010 Iolanda Balas a primit decoratia regala "Nihil Sine Deo"din partea Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei.

A decedat in martie 2016, post-mortem fiindu-i conferit Ordinul national "Steaua Romaniei" in grad de Mare Ofiter.