Jocurile Olimpice de Iarnă Moderne au debutat în 1924, la Chamonix în Franța, sub numele de SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ A SPORTURILOR DE IARNĂ, din cauză au existat conducători ai Mișcării Olimpice de la acea vreme care nu au avut încrede în succesul organizării întrecerilor olimpice la sporturi de iarnă.

La prima ediție au participat 294 de sportivi, din 16 țări, la patru sporturi – bob, schi, hochei pe gheață și patinaj viteză

Popularitatea Jocurile Olimpice de Iarnă a fost în continuă creștere și primele XVI ediții ale Jocurilor hibernale, până în 1992, au avut loc în aceiași ani cu edițiile de vară.

În 1988, Comitetul Internațional Olimpic a decis ca după JO Albertville 1992, edițiile de iarnă ale Jocurilor să se organizeze în anii de mijloc ai ciclului olimpic al Jocurile Olimpice de vară.

Organizatorii celei de-a XVII-a edții de iarnă Lillehammer 1994 au avut la dispoziție doar doi ani pentru pregătirea întrecerilor, dar condițiile au fost excelente pentru cei 1739 sportivi din cele 67 de țări participante.

Grenoble 1968 a fost cea dintâi ediție a Jocurilor care a avut o mascotă, ca simbol palpabil al spiritului olimpic. Shuss, un omuleț pe schiuri în poziția la care face aluzie numele său, a fost prima mascotă din istoria Jocurilor Olimpice.

România a fost reprezentată în premieră la Jocurile Olimpice de Iarnă la Saint Moritz 1928. Din delegația tricoloră au făcut parte 17 sportivi, care au participat doar în competițiile masculine, la bob și patrulă militară – precursorul biatlonului – probă demonstrativă

Singura medalie olimpică a României la sporturi de iarnă este BRONZUL cucerit la Grenoble 1968, de tandemul Ion Panțuru (pilot) - Nicolae Neagoe (frânar) la bob 2 persoane

Biatlonista Eva Tofalvi este sportiva care a reprezentat România la cele mai multe ediții ale Jocurilor Olimpice de iarnă – 6: PyeongChang 2018, Sochi 2014, Vancouver 2010, Torino 2006, Salt Lake City 2002, Nagano 1998

România a lipsit doar de la două ediții ale JO de iarnă – Chamonix 1924 și Squaw Valley 1960