In liceu, a practicat handbal, volei, baschet si atletism. La 16  ani, a debutat in echipa de handbal Rapid CFR Jibou, evoluand in Campionatul Regional Cluj.

In 1966, ajuns la Baia Mare, la Scoala Tehnica de Constructii, si a jucat volei la "U" Explorari, in prima liga, nestiind ca in Baia Mare exista o echipa de handbal. Ulterior a evoluat la echipa de handbal Minerul Baia Mare, pe atunci in campionatul regional. Cu Birtalan in formatie, Minerul a promovat, mai intai, in "B", iar apoi in Divizia A.

Din 1970 pana in 1985 (cu o singura intrerupere, intre 1981 si 1983) a evoluat la HC Steaua Bucuresti.

La clubul militar, ca jucator de handbal, si-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al Romaniei si a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1977, dupa ce in 1971, a fost doar finalist, tot cu Steaua.

In 1966, a debutat la echipa nationala de juniori, pentru care a evoluat in doua partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar in 1968, la 20 de ani, a fost selectionat la nationala de handbal de seniori a Romaniei.

A cucerit titlurile mondiale in 1970, la Pris, in Franta, si in 1974, la Berlin, in fosta Republica Democrata Germana. La CM din 1974,  a fost golgheterul competitiei, cu 43 de goluri marcate.

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei Romaniei medaliata cu bronz, dar a evoluat intr-o o singura partida. In 1976, insa, la JO de la Montreal unde echipa Romaniei a cucerit medalia de argint, a evoluat in sase partide si a fost golgheterul competitiei, cu 32 de goluri marcate. In 1980, a participat pentru a treia oara la o editie a Jocurilor Olimpice, si s-a intors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A evoluat  in toate cele sase partide si a marcat 23 de goluri.

Dupa ce s-a retras din activitatea competitionala a inceput o cariera de antrenor in Italia, unde a fost antrenor-jucator.  La intoarcerea in Romania, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, in paralel, pregatind nationala masculina de handbal - tineret. Din 1991 pana in 1994, a fost antrenor principal la Steaua.

In 1994, a plecat in Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor nationale de handbal ale acestei tari, iar la campionatul de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a invins nationala Romaniei.

In1999, a revenit in tara si pana in 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reusit sa castige, ca antrenor, doua titluri de campion si doua cupe ale Romaniei, in 2000 si 2001.

 In 2002 a renuntat la antrenorat, din cauza unor probleme de sanatate, si a fost cooptat in staff-ul de conducere al sectiei de handbal a Stelei.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordata Medalia nationala “Serviciul Credincios” clasa I.