Page 62 - MO02-16062020 - 2100.2

Alin Alexuc Ciurariu a trecut prin toate furcile caudine ale luptelor până când a reușit să-și pună la gât medalia de aur la un campionat european. A suferit, a plâns și a râs în același timp - țineți minte imaginile cu el la zona mixtă, de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro? – a simțit gustul sângelui și al umilinței, dar nu a renunțat. În 2017, după JO de la Rio, a schimbat categoria de greutate, poate cea mai bună decizie a lui din toată cariera. După trei ani în care a crescut treaptă cu treaptă, Alin a reușit la Roma să-și pună la gât o medalie pe care o visa de atât timp: aurul european.
tică să pregătești, cum să-ți atragi ad- versarul în cursă, în timp ce el cunoaște toate secretele. Este o luptă din care iese câștigător doar cel mai bine pregătit. Iar diferența se face, de cele mai multe ori, în ultimul minut, când, din cauza efortului, creierul nu se mai oxigenează. Gândiți-vă că pot fi 5-6 meciuri cu efort maximal într-o zi. Doar cei mai bine pregătiți ajung campioni”, ex- plică luptătorul român.
Alin Alexuc este considerat un sportiv inteligent, fapt dovedit atât pe saltea, cât și în viața de zi cu zi. A ab- solvit două facultăți, una de sport, alta de drept, și se gândește că poate i-ar mai folosi una. Deocamdată, este polițist, încadrat la CS Dinamo. ”Când eram mic, îmi doream să fiu medic chirurg, să operez și să salvez oa- meni. Dar și meseria de polițist este una frumoasă, poate o voi profesa, după ce renunț la lupte”, declară el.
ÎN ȚARă, NU ARE ADVERSAR
Alexuc este dovada certă a faptului că izvorul cu talente este departe de a fi secat în sportul românesc. Din păcate, este o floare rară, mai ales la categoria lui de greutate, iar lipsa colegilor de antrenament îi afectează pregătirea. ”Cum să mă lupt cu unul de 68-70 de kilograme? Mai merg în pregătire cu alte naționale, dar și acolo sunt primit cu reticență. Nu au niciun interes să mă pregătească pe mine”, explică botoșăneanul. Din acest motiv, majoritatea cantona- mentelor din ultimii ani le-a efectuat în străinătate, susținut de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, dar și de federație. â
Povestea lui Alin este una a am- biției și a încrederii că fiecare sportiv are o stea și un moment numai ale lui. Campion european la doi pași de Col- loseum
Alexuc pare coborât de pe frescele din antichitate. Luptă la categoria 130 de kilograme și arată ca un gladi- ator modern: înalt (1,92 metri), umeri lați, mușchi proeminenți. Poate că, deloc întâmplător, momentul său de glorie s-a consumat în capitala Italiei, la câțiva pași de Colloseumul din Roma, unde altădată gladiatorii își câștigau gloria cu sânge. Al lor sau al adversarilor.
Alin s-a născut pe 3 februarie 1990, la Botoșani, iar la lupte a ajuns la vârsta de 10 ani, pentru că asta făceau toți băieții din cartier. ”Poate că nu aș fi ajuns la lupte dacă m-ar fi îndrumat cineva spre alt sport. Dar nu-mi pare rău. M-am îndrăgostit de lupte și, dacă ar fi să o iau de la capăt, tot același drum aș alege. Am început sportul ca pe o joacă, dar cu timpul mi-a intrat în sânge. Cred că un mare merit îi revine primului meu antrenor, Ioan Asaftei. Când nu veneam la antrenament, ne căuta acasă, să vadă dacă nu avem vreo problemă. Un om cald, bun pedagog, ne dădea diplome chiar și când pierdeam sau luam locul 6. Avea el un stoc bine pus și ne dădea
de acolo. Acele diplome și glucoza cu ceai pe care ne-o dădea după antre- nament m-au făcut să mă atașez de lupte”, povestește Alin.
La 17 ani, putea să aleagă un alt drum, poate mai atractiv din punct de vedere financiar, dar a preferat să rămână în lumea luptelor. În 2007, pe când era la lotul național de la Bacău, statura sa le-a atras atenția antreno- rilor din lotul de canotaj. A primit oferta de a schimba salteaua cu o barcă, dar a refuzat. ”Poate, dacă făceam alt sport, nu ajungeam la Jocurile Olimpice, visul oricărui sportiv. Rio a fost a doua ediție a mea, după Londra 2012”, spune el.
LUPTELE, DOAR APARENT, UN SPORT SIMPLU
Privite de pe margine, luptele greco romane par destul de simple. Alin Alexuc zâmbește la o astfel de mini- mizare a sportului pe care îl practică. ”Doar aparent e un sport simplu. Un profan vede doi bărbați îmbrăcați sumar, care se împing pe saltea. Dar totul e extrem de complicat. Șase minute de luptă, de concentrare, cu mușchii solicitați la maximum. E nevoie de efort maxim, forță, capaci- tate de efort, dar și de inteligență. Trebuie să știi când să ataci, ce tac-
60 MAGAZIN OLIMPIC