Combinata nordică are o lungă istorie olimpică, fiind o combinatie între schi sarituri si schi fond. A aparut in urma cu secole in tinuturile vesnic inghetate din nordul Norvegiei, oamenii fiind nevoiti sa se deplaseze pe schiuri de la o asezare la alta.

Probele individuale de combinata nordica au fost cuprinse in programul olimpic din 1924, de la prima editie de iarnă a JO.

De-a lungul timpului, competiția de combinată nordică a avut mai multe formate. Din 1988, de la Jocurile Olimpice de la Calgary, întrecerile se desfășoară după metoda Gundersen, atractivă atât pentru concurenți cât și pentru spectatori și telespectatori.
Participanții concurează mai întâi la sărituri cu schiurile, pe trambuline normale sau mari, iar apoi iau startul în întrecerea de schi fond. Folosind metoda Gundersen, la sfârșitul competiției de sărituri cu schiurile, decalajele dintre sportivi sunt traduse în timp: fiecare punct câștigat fiind echivalat  cu secunde. Primul clasat la săritura cu schiurile este primul care ia startul în proba de schi fond, iar ceilalți concurenți îl urmează, în funcție punctajele/secundele acumulate la sărituri. Sportivul care trece primul linia de sosire în cursa de schi fond este declarat câștigătorul  probei de combinată nordică.

Gunder Gundersen a fost un sportiv norvegian, cu performanțe notabile  în probele de combinată nordică între  ani 1950 – 1960. După retragerea din activitatea competițională a fost oficial în forul internațional de specialitate și a dezvoltat actualul regulament de combinată nordică, care îi poartă numele.

România a fost reprezentată în competitia olimpică de combinată nordică o singură dată, la JO de la Oslo, în 1952. Cornel Crăciun s-a clasat atunci pe locul 19.

La Jocurile Olimpice Milano Cortina 2026 se va concura în 3 probe masculine:

• Schi sărituri Gundersen trambulină normală/schi fond 10 km individual

• Schi sărituri Gundersen trambulină mare /schi fond 10 km individual

• Trambulină mare/ schi fond echipe 2x7,5 km sprint