Mândrie, Moștenire, Onoare - 110 ani de Olimpism în România în 110 Momente din istoria Mișcării Olimpice

Din voință de fier și din asumare s-a născut primul titlu olimpic al unei echipe de scrimă din România și, totodată, ultimul aur olimpic pentru noi la scrimă. Patru fete diferite ca stil și temperament, patru fete unite însă de același vis, au urcat împreună pe podium.

Spada lor a înțepat aurul, a răpus demonii neîmplinirilor pentru a demonstra că atunci când vrei, când te pregătești să câștigi aur, când știi să fii și mândru dar și umil în același timp, reușești.

La Jocurile Olimpice la la Rio, în 2016, echipa feminină de spadă a României triumfa aducând bucurie națiunii.

Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu, pregătite de antrenorii Dan Podeanu și George Epurescu, au fost invincibile și au câștigat în Carioca Arena cel mai important titlu din cariera lor. În fața lor, s-au înclinat în acea zi de 11 august, SUA, Rusia și China.

Povestea spune că pentru echipa României, în componența Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu, Loredana Dinu, Londra 2012 a fost pomul lăudat, dar sacul fetelor a rămas gol, sufletul rănit și mintea s-a blocat o vreme. Trei spade au intrat în teacă o vreme și au lăsat-o pe Ana să reziste, să lupte. A avut-o alături pe ”Suflețel”- Simona Pop și au început să reclădească încrederea. Când spadele fetelor Simona Gherman și Loredana Dinu n-au mai încăput în teaca răbdării, echipa s-a reunit.

Domnul ”Mustață”, antrenorul Dan Podeanu, a strâns toate fetele și-au pornit spre Rio convinși că sfânta taină a muncii a fost împărtășită. La individual româncele nu au contat în lupta pentru medalii. Mai exita o șansă.... la echipe.

Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au trăit periculos în primul meci, fața Statelor Unite. Încrederea în închizătoarea Ana a adus victoria. Dar cu ce emoții, 24-23. A urmat asaltul cu Rusia, nimeni nu a ieșit din indicația tactică a luptei, Simona Pop nu a avut nici o reținere și vârful spadei sale a pus România în avantaj. Victoria categorică, 45-31 a calificat echipa în finală. Visul trebuia trăit.

China a încercat cu toate puterile să răpună România. Finala a fost însă o demonstrație de scrimă, luptă tactică și psihică. La fiecare frază de arme, româncele creșteau în hotărâre, inițiativă, claritate în gândire. La Rio, au fost una pentru toate și toate pentru un vis. Teama de eșec le-a ținut trează dorința de victorie 4 ani și victoria a fost a lor. Ultima tușă a definitivat opera, 44-38, Ana a lovit prin săritură și hora bucuriei a început.

Momentul în care Octavian Morariu și Ana Pascu le oferă medaliile la ceremonia de premiere, lacrimile fetelor la intonarea imnului și zâmbetul domnului Mustață sunt momentele din istoria de aur a acestui succes.

Pentru noi, 110 de ani de istorie înseamnă 318 medalii, respectul lumii olimpice și moștenirea unei națiuni. Team Romania e mândrie și onoare națională!