Stiri

21 februarie 2018 Povestea fascinata a biatlonistei romane cu sase participari la Jocurile Olimpice de iarna

Eva Tofalvi va pune punct, dupa Jocurile Olimpice de la PyeongChang, unei cariere intinse pe mai bine de doua decenii. La 18 ani, gusta pentru prima oara din savoarea unei competitii olimpice. Era cruda pentru o intrecere atat de mare, insa nu s-a sfiit sa atace si sa incheie proba individuala pe locul 11. De atunci au mai fost inca cinci participari pentru un record absolut la jocurile de iarna de la noi.

”Nu am sa uit niciodata ca primul meu numar de concurs la Nagano, in 1998, a fost 19. Ei bine, aici, la PyeongChang, mi-am incheiat cariera cu acelasi numar 19 pe echipament. Cu el am concurat in proba individuala de 15 kilometri. Au fost doua numele care s-au tinut scai de mine, 19 si 11. Pe 19 m-am clasat la Torino, pe 11 la Nagano si la Vancouver. Mi-am inceput cariera olimpica in Asia, mi-o inchei tot aici”, spune Eva, punctand cateva coincidente din cariera ei.

”Nu regret nimic, as lua-o oricand de la capat”

La 39 de ani, Eva ramane un reper pentru olimpismul romanesc prin cele sase participari la Jocurile Olimpice. ”Cea mai draga amintire, dintre cele sase participari, este cea de la Vancouver, din 2010. Atunci am fost cel mai aproape de podium, sau cel putin de primele sase locuri. Am ratat primul foc, de la ultima tragere. Fara acea greseala as fi fost in fata. Asa, am incheiat pe 11”, spune ea.

Din 1998 pana in 2018, Eva si-a impins ambitia pe partie din dorinta de a-si face un nume si a de rescrie istoria biatlonului romanesc. ”Daca ar fi sa o iau de la capat tot pe acelasi drum as merge. Nu regret nici macar o secunda din cele petrecute pe partie. Din contra, imi pare rau ca aceasta poveste se termina. Stiu ca este un sfarsit in toate si ca mai departe nu pot merge, dar nu-mi pot scoate din suflet acest regret”, spune ea.

”Am inconjurat pamantul de cateva ori pe schiuri”

Eva este una dintre cele mai longevive sportive aflate in acest moment in activitate, cu peste 400 de starturi in Cupa Mondiala. ”Mai sunt sportive din generatia mea care concureaza, dar extrem de putine. Cred ca am inconjurat pamantul de cateva ori, daca as pune cap la cap cati kilometri parcursi pe schiuri. De cartuse trase, nici nu mai amintesc”, puncteaza sportiva nascuta la Miercurea Ciuc.

Eva Tofalvi are in fata acum o noua perspectiva. I-ar placea sa ramana in sport, ca antrenoare, dar stie ca decizia nu este la ea, ci la federatia romana de specialitate. Daca vor avea nevoie de ea, o vor oferta. Cu arma de concurs pe care o are acum in dotare, una de aproximativ 3.500 de euro, s-a gandit deja ce va face: ”I-o voi da cadou unui tanar care vrea sa faca performanta. Sa fie un fel de predare de stafeta. M-as bucura sa vad multi copii care sa vina la acest sport, dar din pacate sunt tot mai putini”.

”Vanatoare? Nici prin cap nu-mi trece sa omor un animal”

Ce va face in continuare? ”Cand ma gandesc ca ma voi trezi dimineata si nu voi mai face ceea ce faceam de obicei parca ma ia teama. Dar orice sfarsit e un nou inceput. Ma voi dedica in primul rand familiei. Vreau sa fac un copilas. In niciun caz nu voi merge la vanatoare, pentru ca nici prin cap nu mi-ar trece sa ucid un animal. Voi avea grija de casa, imi voi plimba cainele si le voi tine mereu pumnii tricolorilor atunci cand vor fi competitii. De departe, din Romania, voi fi langa ei. Vreau sa le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine in acesti an. Intr-un fel, le multumesc si celor care nu m-au sustinut, pentru ca datorita lor am fost mai ambitioasa, mai dornica de a dovedi ca pot merge mai departe”. Eva Tofalvi se pierde prin multimea de sportivi, antrenori si turisti aflati in Parcul Olimpic din Gangneung. In urma ei ramane imaginea unui sportiv care nu a pacalit niciodata performanta.